dealtadata.ro

Categorie: Uncategorized

  • Drumul Lung spre Cimitirul Vesel, ediția a opta, 2017

    Drumul Lung spre Cimitirul Vesel, ediția a opta, 2017

    Ediția a opta a festivalului se va derula în perioada 23 iulie 2017 – 20 august 2017:
    1. Festivalul în Țara Lăpușului, o săptămână, în perioada 23 – 30 iulie 2017
    2. Festivalul în Țara Maramureșului, o săptămână, în perioada 13 – 20 august 2017
    Cele patru componente a fiecărei săptămâni de festival:
    · Școala de Vară “ Moș Pupăză” – o inițiativă pedagogică pentru cei care doresc sa se conștientizeze mai adânc dimensiunile adevărate ale acestei culturi străvechi, încă vie, o comoara universală. Ateliere meșteșugărești organizate în mai multe sate din Țara Maramureșului și Țara Lăpușului, pe diferite specializări: muzică și dans tradițional, cimpoi, fluier, cioplit, olărit, țesut, pictură, cosit si realizare căpițe de fân. Cursanții învață ceva specific de la un meșter din sat pe parcursul a 5 zile. Parteneriat – Școala de Vară “Willie Clancy” Irlanda.
    · Festivalul satelor – microevenimente. Fiecare primărie din Țara Maramureșului și Țara Lăpușului este invitată să participe cu un micro-eveniment, să deschidă propria ladă culturală de zestre, într-o grădină sau gospodărie, fără microfon, fără scenă: o seară de șezătoare, un atelier, o întâlnire cu bătrânii satului, un concert, unde turiștii întâlnesc sătenii într-o atmosferă relaxată și autentică, toate microevenimentele fiind promovate pe o hartă a festivalului, tipărită în mii de exemplare. În perioada 5 – 12 august 2017 se vor organiza o serie de microevenimente în satele comunităților ucrainiene, pe Valea Ruscovei.
    · Concerte amplificate – o zi în Țara Lăpușului și o zi în Țara Maramureșului, de evenimente amplificate, cu artiști consacrați. Această componentă are scop de-a crea o punte între tineretul din mediul urban și cel din mediul rural, între oameni cu preocupări diferite, uniți de muzică și timp petrecut într-un cadru natural spectaculos.
    · Reuniunea de la Săpânța – la final de festival, toate satele participante și toți turiștii și vizitatorii sunt invitați să participe la o zi de sărbătoare a bucuriei, desfășurată la Săpânța, unde activitățile se vor încheia cu o mare horă în jurul Cimitirului Vesel.
    Toate evenimentele vor fi integrate într-o amplă campanie de promovare națională, chemând turiștii să exploreze într-un mod autentic Țara Maramureșului și Țara Lăpușului.
    Mai multe informaţii: drumullung.ro
  • Lumina feței Domnului – Expozeu iconografic

    Lumina feței Domnului – Expozeu iconografic

    Muzeul Național al Țăranului Român ne invita la o primă întâlnire cu arta iconarului Ioan Avramescu, joi, 26 ianuarie 2017, orele 18, la Sala Foaier, în cadrul expoziției Lumina feței Domnului.

    Ioan Avramescu pictează cu sufletul unui copil. Precum țăranii (călugării) de-acum două sute, trei sute de ani sau copiii de pretutindeni. Ingenue (naive), primitive, cu un sentiment acut al purității, smereniei și luminii atotcuprinzătoare, icoanele sale zugrăvesc, în multitudinea înfățișărilor, prezența lui Dumnezeu.
    Ritmurile diferite, zecile de variante la aceeași temă iconografică, schematismul și forța desenului, contrastele pline de dramatism ale cromaticii sau dimpotrivă rafinamentul, discreția tonurilor delicate, diafane, abia întrezărite, sunt tot atâtea elemente care personalizează estetica artei iconarului Ioan Avramescu.
    Urme de artă coptă, romană, bizanț timpuriu, expresionism și elemente de sinteză a artei naive, par a se regăsi aglutinate într-o viziune personală, liberă de constrângerile canoanelor, a cărei constanță este o continuă și vie celebrare a divinității.

    Curator: Lila Passima

    Ioan Avramescu s-a născut în București, în anul 1938. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, București, în 1958. Pictează icoane din 1980 și a expus în țară și străinătate. Dintre expoziții amintim: Norvegia (Stord 1990 și 2000, Haugesund 1991. Cristiansand 2001. Bomlo 2001, Porsgrunn 2002, Knarvic 2002, Fit jar 2002, Halsnoy 2002). Spania (Barcelona 2000), Franța (Toulouse 2000). În țară a București (1999, 2000, 2001, 2002) și Sibiu (2001).

     

    Expoziția va putea fi vizitată la Sala Foaier până pe 23 februarie 2017, de

  • Târg de Moş Nicolae la Muzeul Ţăranului Român

    Târg de Moş Nicolae la Muzeul Ţăranului Român

    Între 3 şi 5 decembrie 2016, de la 10 la 18, toată lumea este aşteptată la Târgul de Sfantul Nicolae de la Muzeul Țăranului.

    130 de meșteri mari, cei mai pricepuți olari, fierari, cioplitori, lingurari, cojocari, cofetari, țesătoare, cusătorese, împletitoare, pielari, rudari, iconari… vin din toate zonele țării cu lucruri frumoase, pe care le-au meșterit peste an.

    Puteți admira și cumpăra: jucării, nuielușe, măști, ii, podoabe, opinci, cergi, scoarțe, coșuri de nuiele, căuce, străchini, oale de sarmale, icoane, pristolnice, blide, marame, ibrice, mobilier pictat, carafe, chimire, curele, genți, alambicuri, blidare, copăițe, sărărițe, pipernițe, găvane, lingurare, linguri, fluiere, ocarine, împletituri din pănușe, oale, scăunașe, păretare, lăicere, ștergare, lăzi de zestre, catrințe, cămăși, fote, cahle, clopoței, zurgălăi, turtă dulce, cozonaci, mere, miere, plăcinte, cofeturi, țuică… și câte și mai câte.

    Târg (o)rânduit de Muzeul Național al Țăranului Român.
    De sâmbătă, 3 până luni, 5 decembrie 2016, de orele 10 de dimineață până la 6 seara. Intrarea se face prin strada Monetăriei.

    Preț bilet: 4 lei, 2 lei (elevi, studenți, pensionari)

  • IA Aidoma

    IA Aidoma

    Semne Cusute, în colaborare cu Muzeul Național al Țăranului Român, vă invită sâmbătă, 3 decembrie 2016, la ora 12, la vernisajul expoziției IA AIDOMA, care va avea loc la Sala Tancred Bănățeanu.

    40 de cămăși romanești, ce se află păstrate peste granițe, în marile muzee ale lumii, au fost aduse „acasă” și în timpul prezent prin replici numite „aidoma”.

    Este singurul fel în care aceste cămăși pot fi admirate de publicul interesat, dat fiind că originalele nu sunt expuse în expozițiile permanente, ci sunt păstrate în depozitele acestor muzee. Cele 33 de autoare care le-au readus la viață sunt membre ale comunității SEMNE CUSUTE în ACȚIUNE, grup constituit pe FaceBook în martie 2014, la inițiativa arh. Ioana Corduneanu, și care numără acum peste 15.500 de membri: prima și cea mai mare Șezătoare Virtuală.

    În prima fază, cămășile au fost identificate în colecțiile: Metropolitan Museum, NEW YORK; Muzeul de Textile, CANADA; Muzeul Etnografic GENEVA; Muzeul de Textile LYON; Muzeul Horniman, UK; Muzeul de Etnografie, SANKT PETERSBURG – dar și în colecții private.

    O mare provocare a fost reconstituirea modelelor după fotografii, unele dintre ele fiind alb-negru, din anii 1920. Apoi, pentru realizarea cămășilor, provocarea a fost rezolvarea ecuației ce ține compoziția în echilibru: adaptarea modelului în funcție de pânză și de fibre, găsirea pasului ideal de cusătură, ritmarea și încadrarea modelelor astfel încât să rezulte proporțiile corecte. Un alt efort a fost respectarea cromaticii și a materialelor folosite și în trecut: arnici, mătase, lâniță, fir de aur și argint, panglică fină de cupru suflată cu argint, fluturi de aur. Cămășile s-au lucrat cu puncte de cusătură vechi, folosite la noi înainte de apariția cruciulițelor și a stilului „artizanat”.

    Expoziția își dorește să deschidă un orizont nou în ceea ce privește Arta Țărănească, demonstrând că, în 2016, broderia este un „hobby” cât se poate de românesc, de firesc și de urban. În cadrul expoziției va fi explicat procesul frumos și laborios prin care trece pânza pentru a deveni ie. Se vor prezenta tehnici de cusut declarate ieșite din uz acum 100 de ani, ce au fost recuperate și readuse în actualitate, în cadrul grupului de cusut.

    Expoziția demonstrează că oamenii au nevoie de muzee: pentru a se inspira, pentru a se regăsi, pentru a învăța, pentru a se exprima, pentru a socializa.

    Vă puteți minuna de asemănarea cămășilor, comparându-le cu pozele originalelor, până pe data de 17 decembrie.

    Expoziția va putea fi vizitată la Sala Tancred Bănățeanu de la Muzeul Național al Țăranului Român, până pe 17 decembrie 2016, în fiecare zi între orele 10 și 18. Intrarea este liberă.
    IA AIDOMA
    3 – 17 decembrie 2016, Sala Tancred Bănățeanu

  • Raze de lumină în casă nouă

    Raze de lumină în casă nouă

    Nu haina face pe om, dar cu siguranţă atrage atenţia! După o perioadă lungă în care dealtadata.ro nu a suferit nici o modificare, a sosit timpul să îl îmbrăcăm în haine noi. Dealtadata.ro este acum mai flexibil, mai uşor de utilizat şi de navigat. (mai mult…)

  • Bucurii de la copii

    Bucurii de la copii

    Era o zi friguroasa de primavara, prima zi din saptamana dinaintea Pastelui in care se zareau razele soarelui. Am ajuns devreme la gradinita Colt de Rai din Bucuresti, nestiind exact ce ne asteapta acolo. Stiam doar ca vom lucra cu cateva grupe de copii o farfurie cu motive romanesti. Nu facusem niciodata asta, insa participasem la ateliere de pictura pentru copii.

    Stiam cam la ce sa ne asteptam, mai ales ca prichindeii erau mici: linii depasite, apa varsata pe farfurie, dungi trasate in locuri in care nu trebuie sa existe si la sfarsit, cateva lacrimi din partea celor care nu vor reusi sa realizeze desenul.

    Tocmai pentru ca stiam cat de dificil este, am cautat sa le oferim copiilor un desen usor de realizat dar in acelasi timp spectaculos. Vroiam sa plece acasa cu o farfurie frumoasa de care sa fie mandri ori de cate ori o vor privi.

    Am desenat rand pe rand farfurii cu brauri romanesti, cu cocosul de Horezu sau cu simboluri florale si ne-am dat seama ca sunt mult prea complicate pentru indemanarea unor copii de gradinita. In cele din urma am reinterpretat un motiv solar, desprins din frumoasa ceramica de Moldova, cu motive galben, verzi si maro.

    Am ales soarele pentru ca ne-am gandit ca le putem povesti mai usor despre importanta simbolurilor din ceramica traditionala si despre modul in care oamenii erau convinsi ca le influenteaza viata.

    Cu toate acestea in minte si in suflet am ajuns in gradinita unde am aflat ca vom lucra deodata cu toti copiii din gradinita, peste 140 de copii!

    Sincer, am crezut ca nu vom putea lucra si ca nu vom reusi sa le oferim copiilor un moment frumos de care sa se bucure.

    Dar surpriza noastra a fost mare. De la grupele mici la cele mari, toti copiii au reusit sa picteze farfuriile cu modelul creionat anterior. Chiar daca celor mici le-am indicat faptul sa picteze doar cu galben soarele, necrezand ca vor putea picta braul verde, ei s-au ambitionat si au reusit sa picteze cu atentie toate elementele.

    Am avut o experienta deosebita in care ne-a uimit dragostea copiilor pentru frumos si curiozitatea lor pentru tot ceea ce fac. Intrebarile au curs din toate partile si le-am raspuns rand pe rand tuturor: de ce este verde in jurul soarelui? (este natura care inverzeste), de ce sunt fructele rosii? (pentru ca le-a incalzit soarele si s-au copt).

    Am fost impresionati de copii, de atentia cu care erau obisnuiti sa lucreze si chiar de originalitatea lor. Am avut farfurii realizate impecabil, in care modelul era atent trasat si pictat, dar am avut si farfurii in care copiii au dat drumul imaginatiei si au creat flori bogate in loc de micile bobite rosii sau au reinterpretat soarele asa cum il vedeau si simteau: mare, stralucitor si puternic.

    Nu a fi ajuns sa ne bucuram de o experienta atat de frumoasa daca nu ni s-ar fi povestit lucruri frumoase despre copiii de la gradinita de catre Ana Nicolescu. A fost cea care ne-a facut sa indraznim sa interactionam si sa lucram cu copii atat de mici si sa le transmitem cate ceva din frumusetea motivelor traditionale romanesti. Ii multumim pentru pasiunea pe care o arata fata de copii si pentru dorinta de a le oferi lucruri noi, interesante, care sa le dezvolte dragostea pentru frumos.

    Am plecat incarcati de un sentiment de implinire si de bucuria ca am reusit sa ii atragem pe cei mici in lumea motivelor romanesti. A fost un prim pas, insa cu siguranta ca vor urma alte si alte actiuni prin care sa transmitem mai departe frumusetea traditiilor romanesti.

  • Pictura cu suflet

    Pictura cu suflet

    Titlul este cumva pleonastic, deoarece este evident pentru toata lumea ca pictura nu poate veni decat din interior si poarta cu ea o mare parte a sufletului artistului.

    Dar vrem sa vorbim despre un alt tip de pictura, de cea care infrumuseteaza obiectele care ne inconjoara: rame de oglinzi, mobila, cani sau farfurii. Obiectele de care ne folosim zi de zi, in care ne privim, din care mancam, in care ne tinem lucrurile noastre dragi.

    4Ne-am obisnuit sa le consideram cumva obiecte de unica folosinta, sa le inlocuim mereu cu altele si altele noi, de cele mai multe ori atunci cand nu mai sunt la moda sau cand nu se asorteaza cu noile culori ale design-ului de interior.

    Am uitat ce faceau bunicii si strabunicii nostri, cum investeau suflet si dragoste in fiecare obiect din casa. Poate de aceea casele aveau inainte suflet, le simteai ca sunt modelate dupa chipul si asemanarea oamenilor care locuiau acolo. Nu erau aranjate si re-aranjate periodic dupa un catalog de design interior.

    Obiectele erau rar si atent alese. Farfuriile nu se cumparau in fiecare an si de aceea erau studiate pe indelete, de la targuri in care mesterii care cunoasteau mestesugul din mosi stramosi si veneau cu cele mai frumoase obiecte.

    Nu exista ideea de set, exista doar obiectul in sine, 1-2-3-10, de cate aveau nevoie si de cate se indragosteau pe loc. Canile la fel, erau aduse in casa cand cele vechi se crapau si scapau apa.1

    Dar astfel fiecare cina, atunci cand se strangeau toti de pe la lucru, era un adevarat regal. Mancarea, putina si simpla, capata valente de dar sfant in farfuriile mandre impodobite cu simboluri stravechi. De pe ele ii priveau cocosul, simbol al luminii si al biruintei acesteia asupra intunericului, spirala, care le amintea ca suntem trecatori si vesnici in acelasi timp, pestii care vorbeau despre credinta si belsug.

    3Crucita ii apara de rele, rombul era magic, florile si soarele le aduceau armonie in viata. Se spune ca femeile alegeau farfuriile dupa ce isi doreau in casa: belsug, sanatate, fericire. Cunoasteau simbolurile si credeau cu adevarat ca puterea lor era reala.

    De atunci s-au schimbat multe, iar „bietele” vase de ceramica au intrat in uitare. A venit insa un timp in care ne-am intors din nou privirea catre frumusetea si intelesurile tainice ale creatiilor populare. Puse atent in valoare, ne pot spune povesti mai vechi decat istoria si mai adanci ca viata.

     

  • Obiceiuri de boboteaza

    Obiceiuri de boboteaza

    Boboteaza este una dintre marile sarbatori crestine si aminteste de momentul in care Hristos a fost botezat de Ioan Botezatorul in apa Iordanului. Este unul dintre momentele cu incarcatura cea mai puternica atat in planul credintei crestine, cat si in cel al credintelor populare. Ca in cazul multor altor sarbatori crestine, in spatiul romanesc credintele arhaice se modeleaza dupa cele crestine, se impletesc si dau nastere unui ansamblu de obiceiuri si traditii vii si puternice. Acestea sunt puse in practica an de an si aduc liniste, sanatate si prosperitate in casele celor care inca le mai tin.

    Suita de obiceiuri incepe cu Ajunul Bobotezei cand regasim cateva credinte populare de o rara frumusete. Se spune ca in Ajunul Bobotezei (zi de mare post) se face o masa bogata ca de Craciun cu 12 feluri de mancare, de la grau pisat fiert amestecat cu miere, saramale de post, placine cu varza la bors de fasole sau mancare de ciuperci. Masa se punea in camera buna si nu avea nimeni voie sa se atinga de bucate pana la trecerea parintelui cu Iordanul (sfintirea casei de Boboteaza).

    Boboteaza în Vinerea, jud.Hunedoara
    Boboteaza în Vinerea, jud.Hunedoara

    Elementul interesant intervine in momentul in care aflam ca o parte din hrana aceasta se da animalelor pentru a fi protejate de boli si pentru a fi fertile. Se pune astfel semn de egalitate intre oameni si animale, un parteneriat pe care taranii nu l-au uitat nici un moment si care este esential pentru perpetuarea vietii satului.

    Se credea ca noaptea de Ajun este un moment in care spiritele malefice isi fac de cap si se farmecele si alte practici ale magiei capata putere. De aceea cenusa din cuptor si sobe era stransa dimineata si se pastra pana primavara cand se arunca peste gradina de legume sau peste lanuri ca sa fie bogate, manoase si protejate de boli.

    Se crede ca animalele vorbesc la miezul noptii si isi spun unde sunt ascunse comorile. Este si seara in care se practica un joc in care se incerca aflarea duratei vietii celor din casa. Se luau carbuni aprinsi din foc si al cui se stingea primul se spunea ca va muri mai repede.

    Boboteaza

    De Boboteaza se sfintea apa si fiecare om isi lua acasa agheasma cu care stropea grajdul, casa, animalele si turna cate putin in fantana sa protejeze de boli si foc intreaga gospodarie.

    Tot acum se regasesc vechi obiceiuri de purificare si de alungare a spiritelor rele.  De Boboteaza se sfinteste aerul cu focuri si fumegatii, cu ajutorul unor ruguri de frunze si crengi uscate stranse de tineri. Dupa ce focul se mai potolea tinerii sareau peste foc fiind convinsi ca vor fi feriti de foc si de pacate. Iar cenusa stransa din vatra focului era presarata in jurul casei ca sa o pazeasca de primejdii si traznete.

    Exista bineinteles si obiceiul busuiocului. Fetele tinere isi pun busuioc sub perna si se spune ca isi vor visa in noaptea de Boboteaza alesul.

    Boboteaza este un moment de rascruce in viata satului, este prima sarbatoare importanta a anului si anunta deja, prin practicile sale, pregatirea pentru un nou an agricol, cu momentele lui bine definite, impuse de ciclicitatea naturii.

  • Noaptea lui Mos Nicolae

    Noaptea lui Mos Nicolae

    Ati fost cuminti? V-ati lustruit ghetutele? La noapte vine Mos Nicolae!

    Cand vine Mos Nicolae stii ca incepe magia. Toti ingerasii forfotesc prin aer si vad „ce copil si ce purtare” si ii spun Mosului care copil merita sa primeasca ceva si care nu. Au timp de la lasarea zapezii si pana la Craciun sa tot cerceteze copiii si sa le cantareasca faptele. Iar Mosul va stii exact cu cine are de a face, chiar daca mai inchide ochii pe ici pe colo.

    Dar pana la Craciun mai este noaptea lui mos nicolae mosul bun care le aduce dulciuri si fructe copiilor.  Mos Nicolae vine din negura timpurilor si are harul de a-i adormi pe toti copiii cand le pune cate ceva in ghetute, de nimeni nu l-a vazut niciodata.

    Oricat de tare s-ar impotrivi genelor ingreunate, copiii cad rapusi un somn adanc in care viseaza un mos batran care vine prin troiene ajutandu-se de un toiag noduros. Si il vad cum atinge cu toiagul fereastra si aceasta se deschide ca prin minune si il lasa sa intre in casa.

    Iar casa se lumineaza cu o lumina blanda care le scalda copiilor fetele in aur. Mosul zambeste, ii mangaie si ii binecuvanteaza si apoi scoate din sac cate ceva pentru fiecare pereche de ghetute insirata sub geam.

    Mosul e bun si, desi stie nazbatiile si faptele facute de fiecare copil in parte, le pune tuturor cate ceva dulce in ghetute. Dar nu uita sa lase si nuieluse argintate care sa le aminteasca nazdravanilor ca faptele lor sunt vazute mereu din ceruri.

    Mosul pleaca apoi din casa in casa si calatoreste in timpul lui care dureaza cat o luna intr-o noapte si are timp sa ajunga la toti copiii.

    Mosul e sfant si se spune despre el ca apara vaduvele si orfanii, pe cei bolnavi si nevoiasi si pe fetele sarace care vor sa se marite. In Ardeal i se mai spune Santu Nicoara si oamenii de aici cred ca singurul moment cand il poti vedea este de Anul Nou cand se deschid cerurile.

     

     

  • La sezatoare in postul Craciunului

    La sezatoare in postul Craciunului

    Cand afara s-a asternut neaua si munca campului si cea de prin curti s-a incheiat, incepe sezonul sezatorilor. Sau cel putin incepea in trecut cand femeile aveau mult de tors, de scarmanat lana sau de facut perne.

    Era momentul in care se primeneau toate cele de prin casa si se torcea lana si canepa. Si pentru ca era mult de lucru, „gazdoaia” chema femeile si fetele din sat seara la sezatoare ca sa poata face fata volumului mare de munca. Si veneau cu toate ca, desi era de lucru, era rost si de povesti multe, rasete si muzica.

    Sezatorile se faceau in timpul saptamanii si aveau loc la casa uneia sau mai multor femei care aveau mult de tors. Sau daca nici una nu avea foarte mult de tors, se adunau sa isi toarca fiecare canepa sau lana si sa stea la povesti.

    Sezatorile aveau ritualul lor: se stia dinainte cand si unde se merge la sezatoare si se pregateau nu numai fetele si femeile, ci si flacaii care stiau ca este rost de mancare, bautura si fete frumoase.

    Gazda „platea” munca femeilor cu mancare, bautura si cu voie buna. Isi deretica casa si punea lavite una langa cealalta pe care sa incapa toate femeile la tors. Si totul incepea seara…

    Dupa ce se lasa intunericul peste sat, femeile isi luau furca si mergeau catre locul de sezatoare, unde avea sa afle cat are de lucru. Cand se adunau toate femeile, atunci de-abia se vedea cat are fiecare de lucru.

    Si atunci incepea voia buna. Gazda le servea pe lucratoare cu un paharel de tuica fiarta sau de tuica indulcita cu miere si apoi dezbateau aprins ce s-a mai intamplat prin sat sau in satele vecine.

    In aceasta agora publica a satului erau judecate moral toate faptele si se aflau si cele mai ascunse informatii. Si dupa ce se ostoia focul noutatilor, se cantau doine si balade, se spuneau ghicitori, zicale si proverbe. Sezatorile au fost sute de ani un tezaur folcloric viu, prin care s-au transmis pana astazi cantece si balade vechi, care altfel s-ar fi pierdut undeva in negura vremurilor. Ele au mers

    Tot aici li se desluseau celor mai tinere intelesurile traditiilor populare si li se transmiteau norme de comportament in comunitate. Aici invatau nu numai sa toarca si sa coasa, ci primeau o intreaga educatie, de la modul de comportament la tot ce trebuia sa stie o femeie in gospodarie.

    Daca sezatoarea era aproape de Craciun sau de Anul Nou se repetau colindele si uraturile si se discuta despre pregatirea mesei de Craciun.

    Apoi gazda le servea cu ceva de mancare in cele mai frumoase blide pe cele venite la sezatoare si ca prin farmec, apareau si feciorii satului, care stiau dinainte unde e sezatoarea si cam cand inceteaza lucrul.

    Veneau cu muzica si cu voie buna si uneori se juca si se canta pana in zori. Fetele mai tinere invatau pasii de joc alaturi de flacai, iar cei mai in varsta isi aminteau si ei de tinerete, jucand horele stravechi.

     

    Sursa foto: Replica Hunedoara