Deseori am privit desenele de pe vasele de ceramică gândindu-ne: “ce linii fine” sau “câtă precizie” sau poate dimpotrivă “ce repede și fără grijă este lucrat”. O judecată făcută exclusiv cu ochiul omului modern, incapabil să privească în spatele execuției artistice.
Și vai, cât de mult am greșit (la fel ca mulți și mulți alții) atunci când am cântărit creațiile artistice prin prisma cromaticii: “ce frumoase sunt culorile acestea” sau “pasărea asta arată mai bine cu coada albastră”… Și asta pentru că nu realizasem cât de importante sunt “modelele” de pe vasele tradiționale de ceramică prin prisma înțelesului lor.
Am uitat în timp, puțin câte puțin la fiecare generație, investiția de suflet, credință și înțelesuri pe care oamenii o făceau de fiecare dată atunci când realizau vasele de ceramică. Fiecare dintre ele, pe lângă scopul evident utilitar, serveau și unor scopuri mult mai subtile: de mulțumire lui Dumnezeu, de apărare împotriva bolilor, de prosperitate și câte și mai câte.
Am ales astăzi să vă arătăm…un copac. Un copac care apare obsesiv în creațiile populare, de la ii, la obiecte din lemn sau vase de ceramică și chiar pe morminte. Un simplu copac? Așa am putea fi tentați să credem, că țăranii îl desenau pur și simplu datorită aspectului său extrem de decorativ și faptului că era un element prezent mereu în viața lor.
Am dat la o parte vălul și am mers către căutarea înțelesurilor mai adânci ale copacului. Am aflat că este vorba, invariabil, de Copacul Vieții sau Pomul Vieții așa cum i se spune încă la sat.
Un Pom al Vieții cu multiple fațete ale înțelesului, dar care simbolizează mereu uniunea cu Dumnezeu, cu divinitatea. Simbol precreștin și creștin, Arborele Cosmic sau Pomul Vieții poartă în sine ideea de veșnică regenerare, de continuitate a vieții și de o continuă ascensiune spre cer. Uimitoare sinteză a evoluției cosmice, Arborele Vieții poartă în el dezvoltarea de la pământ la cer și înapoi, dar și uniunea dintre uman și divin (rădăcinile și crengile sale înălțate la cer).
El este și Pomul Cunoașterii, care ne-a dezvăluit întreaga natură umană, atât de uluitoare și atât de efemeră. De aceea veți vedea desenat uneori și șarpele încolăcit în jurul trunchiului său. Arborele Vieții este însăși simbolul vieții, este axă verticală a lumii, care unește Pământul și Cerul.
O farfurie de Horezu pictată cu Pomul Vieții ne reamintește, mereu, că suntem parte a unei lumi în care Dumnezeu există și care veghează ca viața să își urmeze, vertical, drumul către lumină. Ea nu trebuie să lipsească din casele cu mult soare, pusă cu cinste pe masă, cu bucate făcute cu grijă și sfințite de semnul crucii…
Comment (1)
Arborele vieţii îşi are originea în neoliticul Vechii Europe. Simbolul “V” al Marii Zeiţe, bucraniul-uter şi pieptenele-perie, trei simboluri de regenerare, au fost grupate pentru o amplificare a semnificaţiei sacre, într-o anumită ordine care s-a păstrat de-a lungul timpului.
Primele reprezentări ale pomului vieţii în această alcătuire datează din epoca bronzului, fiind descoperite imagini ale pomului vieţii incizate în partea superioară (cap-gât-piept) a idolilor antropomorfi feminini, aparţinând culturii dunărene Gârla Mare (judeţul Mehedinţi) – Cârna (judeţul Dolj) – Zuto-Brdo (Serbia) – Orsoia (Bulgaria), iar un arbore al vieţii similar este incizat pe inelul getic descoperit la Seimeni.
Inelul din bronz descoperit în necropola de la Seimeni prezintă incizat un pom al vieţii specific civilizaţiei getice dunărene, identic cu cel scluptat în piatra capitelurilor coloanelor descoprite în mormântul getic regal de la Sveshtari şi în templul din Ostrusha, lângă Kazanlâk, Bulgaria, dar şi în Grecia şi aflate în prezent în muzeele din Kavala, Komotini şi Xanthi. Pe capitelul coloanei descoperită la Callatis de Sauciuc-Săveanu Theophile este figurat un pom al vieţii într-o reprezentare similară.
Figurarea pieptenului-periei din alcătuirea pomului vieţii, într-un mod cât mai apropiat reprezentării unor rădăcini (încă din neolitic pieptenele era asociat cu apele curgătoare), se pare că era un arhetip specific civilizaţiei getice dunărene (localitatea Sveshtari în care s-a descoperit mormântul getic se află amplasată la mai puţin de 35 km sud de Dunăre iar necropola de la Seimeni se află poziţionată chiar pe malul Dunării).
Pe obiectele din aur şi argint descoperite în mormântul regelui trac Seuthes III şi identificat la Kazanlâk, dar şi pe cele din tezaurul tracic descoperit la Rogozensko, Bulgaria, reprezentarea pomului vieţii este frecventă.
Pomul vieţii getic a fost postat în vârful coloanelor din temple şi morminte, ca ornement pentru capiteluri, manifestându-şi astfel funcţia de regenerare. Forma şi funcţia acestuia a stat la baza obiceiului popular bulgăresc survachka, la noi regăsindu-se în tradiţia sorcovei.
https://sites.google.com/site/seimenineoliticsipreneolitic/
