Categorie: Blog

Etniile din România, în prim plan!

Fundația Arta a lansat o serie de 10 filme despre 10 dintre vechile minorități din România: minorități mari sau foarte mici, minorități cunoscute sau, dimpotrivă, complet necunoscute majorității.

Cele 10 minorități sunt toate parte dintre cele reprezentate în Parlamentul României: maghiari, germani, evrei, romi, armeni, ucraineni, polonezi, turci, tătari și ruși lipoveni.

Personajul filmului despre minoritatea maghiară este Sandor Miklos, editor imagine în viața profesională, pasionat de dans în viața de după serviciu, care ne introduce în dansurile tradiționale și tradiția dansului la maghiari.

Minoritatea germană din Bistrița – mult mai puțin cunoscută decât cea din Sibiu sau Brașov – ne este prezentată de Thomas Hartig, președintele Forumului Democrat al Germanilor din Bistrița, printr-o incursiune în câteva dintre satele din jurul Bistriței și întâlniri cu câțiva dintre ultimii sași care mai trăiesc în zonă.

O istorie a prezenței evreilor în Cluj-Napoca ne este prezentată prin ochii tânărului blogger Ariel Constantinof, care vizitează locuri și stă de vorbă cu oameni, află povești și filtrează o experiență nouă și diferită.

Învățăm și înțelegem lucruri noi despre minoritatea roma prin intermediul lui Lali Gabor, din neamul gaborilor, care încă practică unul dintre meșteșugurile lor tradiționale – prelucrarea metalelor.

Pe armeni îi cunoaștem într-un oraș despre care puțină lume știe că a avut cândva un nume dat chiar de această minoritate: armenii din Armenopolis, actualul oraș Gherla.

La granița de nord a României mergem să îi cunoaștem pe ucraineni, despre care – din nou – puțină lume știe că reprezintă a treia cea mai numeroasă minoritate din România. Ghidul este Maria Cinga, ea însă realizatoarea unei emisiuni TV la televiziunea publică, studioul din Cluj.

Polonezii – minoritate puțin cunoscută, care trăiește în zona Suceava – sunt prezentați cu ajutorul a două doamne din comunitate, în două sate din zonă, prin obiceiuri, tradiții, dansuri și monumente.

Despre turcii din România – vechea minoritate turcă, noua minoritate turcă și relațiile dintre ele – vorbim cu o doamnă absolut specială, Fatma Yilmaz, istoric. Informațiile nu sunt doar prezentate, ci sunt puse în context, alături de ritualul de pregătire și servire a cafelei turcești – la ibric și cu caimac.

Pentru a-i cunoaște pe tătari, ne plimbăm printr-unul dintre satele dobrogene cu o comunitate în care încă se mai regăsesc obiceiuri vechi.

Povestea rușilor lipoveni din Delta Dunării o aflăm într-un sat unde a fost cândva una dintre cele mai izolate, dar mai numeroase comunități, dar unde astăzi mai trăiesc doar câteva zeci de locuitori.

Filmele pot fi vizionate pe site-ul mereualaturi.ethnicmarket.ro., alături de alte informații despre proiect, precum și povești despre minoritățile prezentate.

Recensamântul din 2011 arată că în România trăiesc câteva zeci de minorități, care reprezintă circa 11% din populația țării.

Filmele sunt realizate în cadrul proiectului Mereu alături – povești ale vechilor minorități din România, proiect finanțat de AFCN, și în parteneriat cu platforma editorială ethnicmarket.ro

Regizorul filmelor este Dan Curean, realizator de film documentar, profesor, autor al unor filme cum ar fi Gone Wilde, film despre caii sălbatici din Delta Dunării, premiat la numeroase festivaluri internaționale.

Pentru informații suplimentare:

Coordonator proiect: Cătălina Zorojanu 0724-519.747

Adresă email: [email protected]

Despre Fundația Arta:

Fundația Arta are ca principal obiectiv realizarea de proiecte culturale, artistice, de educație prin artă și își leagă numele de realizarea unor proiecte de filme documentare sau serii de filme tematice proiectate și premiate la diferite festivalul naționale și internaționale.

Despre ethnicmarket.ro:

Platforma Ethnic Market este un proiect editorial unic care îşi propune să dezvăluie cultura, obiceiurile şi tradiţiile etniilor din România şi să le promoveze prin evenimente inedite. Ceea ce astăzi este promovat la nivel european ca un exerciţiu de toleranţă şi multiculturalitate, România a trăit firesc de sute de ani. Fiecare dintre etniile din România a dăruit puţin din sufletul său pentru casa în care a fost primită. Ethnic Market este un proiect pornit de la credinţa că multiculturalitatea şi diversitatea sunt terenul fertil pentru democraţie şi buna înţelegere.

Despre AFCN

Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) este o instituţie publică autonomă, aflată în subordinea Ministerului Culturii, care operează la nivel național de peste 10 ani. Înființată în 2005 AFCN este principalul finanțator public al ofertei culturale din România care aplică un proces transparent de evaluare și selecție.

Misiunea Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN) este să susţină creaţia contemporană românească și valorizarea patrimoniului, să contribuie la buna înţelegere a fenomenelor artistice precum şi să încurajeze accesul cât mai larg al publicului la cultură.

20 noiembrie 2017
Ținutul Buzăului. Priveliști, rosturi, povești

Muzeul Național al Țăranului Român ne invită miercuri, 26 aprilie 2017, de la ora 18:00 la vernisajul expoziției Ținutul Buzăului. Priveliști, rosturi, povești, organizată în Sala Tancred Bănățeanu, str. Monetăriei nr. 3, și deschisă în perioada 26 aprilie – 25 iunie 2017. Intrarea este liberă

În ultimii trei ani între Muzeul Țăranului Român și Geoparcul Ținutul Buzăului s-a înfiripat o relație specială, mijlocită de câțiva specialiști geologi dornici să afle pe lângă povestea pământului spusă de pietre, și povestea oamenilor, așa cum se întrețese ea în istorisirile despre viețile lor ori ale înaintașilor, dar și prin poveștile locurilor în care trăiesc. Ea a fost posibilă printr-un proiect ambițios menit să propulseze zona în rândul siturilor protejate de tip geoparc.

Geoparcul Ținutul Buzăului, situat în zona de nord a județului Buzău, adună 18 comune aflate la intersecția drumurilor vechi care leagă Muntenia, Moldova și Transilvania. Vulcanii noroioși, focul viu, munții de sare, zăcămintele de chihlimbar, tufuri vulcanice, lângă care ne simțim transpuși cu mii de ani în urmă, fosile ori resturi de stânci nisipoase rămase de pe vremea când aici era o mare străveche transformă spațiul pretutindeni, oferind priveliști parcă din alt tărâm.

Buzoienii cunosc și mai păstrează vechile înțelesuri ale fiecărui loc, așa cum le-au aflat de la strămoșii lor. Știu izvoarele bune de băut, ca și izvoarele sărate cele mai potrivite pentru murături. Știu să caute chihlimbarul, pe care îl foloseau pentru a-și ghici soarta. Cunosc plantele bune de leac, ce se culeg în răstimpuri bine știute. Știu rostul ridicării de case pentru tot felul de locatari: case bătrânești din piatră, lemn sau paiantă, case țărănești cu prispe generoase și primitoare, conace boierești spectaculoase, dar și căsuțe de pomană, date de sufletul celor răposați, căsuțe care adăpostesc crucile de pomenire a morților, întâlnite la răscruci, în fața gospodăriilor ori pe câmp. Cunosc locurile rele pe care e bine să le ocolească, mai ales pe înserat sau dimineața, la mijitul zorilor. Și își amintesc povești care prefac locurile din preajma satelor în tărâmuri de basm, populate de balauri, căpcăuni sau uriași.

Expoziția închipuie într-o manieră contemporană priveliștile, rosturile și poveștile din Ținutul Buzăului, cu ajutorul lucrurilor mai vechi sau mai noi făcute de mâini dibace, lucruri folosite în viața de zi cu zi sau la prilejuri de sărbătoare. Cele mai vechi provin din colecțiile muzeului nostru, însă cele mai multe piese au fost adunate cu dăruire și împrumutate nouă de colecționarii Ciprian Chiriac, Andrei Drăgnescu, Rica Leu și Amelia Papazissu. Câteva obiecte provin chiar din expunerea Muzeul Timpul Omului din comuna Mînzălești – punct muzeal la facerea căruia a participat și o echipă de la Muzeul Național al Țăranului Român. Toate acestea sunt rodul meșteșugului, talentului și pasiunii meșterilor țesători, olari, pietrari, fierari ori tâmplari din Ținutul Buzăului.

Câțiva dintre aceștia vor aduce ceva din specificul meseriei și dragostea lor de frumos și la București, pentru publicul expoziției noastre. Invitați la muzeu, vor susține câteva ateliere, la o dată anunțată ulterior, pentru cei ce vor să afle poveștile spuse de mâinile lor harnice, dar și amintirile depănate despre cei de la care, cu pasiune, au deprins meșteșugul țesutului, încondeiatul ouălor ori șlefuirea chihlimbarului.
Geoparcul Ținutul Buzăului este apreciat deopotrivă prin valorile de patrimoniu natural și cultural, dar și prin oamenii locului. Despre toate acestea vă spunem mai multe prin filme realizate de Digi World în anii 2015-2016 și întâlniri cu specialiști.

Astfel, pe 11 mai vă invităm de la ora 18:00 la o întâlnire cu Alexandru Andrășanu de la Universitatea din București, care ne va povesti despre Geoparcurile Internaționale UNESCO, despre calitățile ce îndreptățesc Ținutul Buzăului să aspire la acest statut și despre șansa acestuia de a deveni sit UNESCO.

În 24 mai, la ora 18:30, în Studioul Horia Bernea, va avea loc proiecția documentarului Focul (35’), realizat de Digi World. Inspirat de focurile vii din Lopătari, fenomen natural spectaculos și des întâlnit în zonă, filmul este dedicat pasiunilor de o viață ale oamenilor de aici, avându-l ca personaj principal pe fierarul Titi Stan, de 85 de ani din Bozioru, care știe să facă o căruță întreagă, de la A la Z, în micul său atelier. După vizionare, producătorii filmului vor fi prezenți în sală, la dispoziția publicului pentru discuții și întrebări.

Pe 10 iunie, la ora 16:30, Ciprian Chiriac din Colți va dezvălui pentru cei interesați secretele șlefuirii chihlimbarului, un meșteșug pe care l-a deprins de la bunicul său.

În aceeași zi, la ora 18:30, în Studiul Horia Bernea, vă invităm la proiecția filmului documentar Lemnul (38’), realizat de Digi World. Filmul este dedicat unei materii care încă rânduiește viața oamenilor de la naștere și până la moarte, îi adăpostește, îi hrănește și îi inspiră, dar mai ales îi apropie de Dumnezeu, prin bisericile de lemn din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, capodopere de arhitectură și de spiritualitate.

Partenerii expoziției: Geoparcul Ținutul Buzăului, DigiWorld.
Documentarea pe care se fundamentează expoziția a fost efectuată în cadrul proiectului Cercetare aplicată pentru dezvoltare sustenabilă și creștere economică urmând principiile geoconservării: în sprijinul inițiativei Geoparcul UNESCO Ținutul Buzăului (GeoSust), finanțat prin EEA Grants și Ministerul Educației Naționale. Proiectul a fost coordonat de Institutul de Geodinamică „Sabba Ștefănescu” (Academia Română).

21 aprilie 2017
Drumul Lung spre Cimitirul Vesel, ediția a opta, 2017

Ediția a opta a festivalului se va derula în perioada 23 iulie 2017 – 20 august 2017:

1. Festivalul în Țara Lăpușului, o săptămână, în perioada 23 – 30 iulie 2017

2. Festivalul în Țara Maramureșului, o săptămână, în perioada 13 – 20 august 2017

Cele patru componente a fiecărei săptămâni de festival:

· Școala de Vară “ Moș Pupăză” – o inițiativă pedagogică pentru cei care doresc sa se conștientizeze mai adânc dimensiunile adevărate ale acestei culturi străvechi, încă vie, o comoara universală. Ateliere meșteșugărești organizate în mai multe sate din Țara Maramureșului și Țara Lăpușului, pe diferite specializări: muzică și dans tradițional, cimpoi, fluier, cioplit, olărit, țesut, pictură, cosit si realizare căpițe de fân. Cursanții învață ceva specific de la un meșter din sat pe parcursul a 5 zile. Parteneriat – Școala de Vară “Willie Clancy” Irlanda.

· Festivalul satelor – microevenimente. Fiecare primărie din Țara Maramureșului și Țara Lăpușului este invitată să participe cu un micro-eveniment, să deschidă propria ladă culturală de zestre, într-o grădină sau gospodărie, fără microfon, fără scenă: o seară de șezătoare, un atelier, o întâlnire cu bătrânii satului, un concert, unde turiștii întâlnesc sătenii într-o atmosferă relaxată și autentică, toate microevenimentele fiind promovate pe o hartă a festivalului, tipărită în mii de exemplare. În perioada 5 – 12 august 2017 se vor organiza o serie de microevenimente în satele comunităților ucrainiene, pe Valea Ruscovei.

· Concerte amplificate – o zi în Țara Lăpușului și o zi în Țara Maramureșului, de evenimente amplificate, cu artiști consacrați. Această componentă are scop de-a crea o punte între tineretul din mediul urban și cel din mediul rural, între oameni cu preocupări diferite, uniți de muzică și timp petrecut într-un cadru natural spectaculos.

· Reuniunea de la Săpânța – la final de festival, toate satele participante și toți turiștii și vizitatorii sunt invitați să participe la o zi de sărbătoare a bucuriei, desfășurată la Săpânța, unde activitățile se vor încheia cu o mare horă în jurul Cimitirului Vesel.

Toate evenimentele vor fi integrate într-o amplă campanie de promovare națională, chemând turiștii să exploreze într-un mod autentic Țara Maramureșului și Țara Lăpușului.

Mai multe informaţii: drumullung.ro

6 aprilie 2017
Lumina feței Domnului – Expozeu iconografic

Muzeul Național al Țăranului Român ne invita la o primă întâlnire cu arta iconarului Ioan Avramescu, joi, 26 ianuarie 2017, orele 18, la Sala Foaier, în cadrul expoziției Lumina feței Domnului.

Ioan Avramescu pictează cu sufletul unui copil. Precum țăranii (călugării) de-acum două sute, trei sute de ani sau copiii de pretutindeni. Ingenue (naive), primitive, cu un sentiment acut al purității, smereniei și luminii atotcuprinzătoare, icoanele sale zugrăvesc, în multitudinea înfățișărilor, prezența lui Dumnezeu.
Ritmurile diferite, zecile de variante la aceeași temă iconografică, schematismul și forța desenului, contrastele pline de dramatism ale cromaticii sau dimpotrivă rafinamentul, discreția tonurilor delicate, diafane, abia întrezărite, sunt tot atâtea elemente care personalizează estetica artei iconarului Ioan Avramescu.
Urme de artă coptă, romană, bizanț timpuriu, expresionism și elemente de sinteză a artei naive, par a se regăsi aglutinate într-o viziune personală, liberă de constrângerile canoanelor, a cărei constanță este o continuă și vie celebrare a divinității.

Curator: Lila Passima

Ioan Avramescu s-a născut în București, în anul 1938. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, București, în 1958. Pictează icoane din 1980 și a expus în țară și străinătate. Dintre expoziții amintim: Norvegia (Stord 1990 și 2000, Haugesund 1991. Cristiansand 2001. Bomlo 2001, Porsgrunn 2002, Knarvic 2002, Fit jar 2002, Halsnoy 2002). Spania (Barcelona 2000), Franța (Toulouse 2000). În țară a București (1999, 2000, 2001, 2002) și Sibiu (2001).

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Foaier până pe 23 februarie 2017, de

24 ianuarie 2017
Târg de Moş Nicolae la Muzeul Ţăranului Român

Între 3 şi 5 decembrie 2016, de la 10 la 18, toată lumea este aşteptată la Târgul de Sfantul Nicolae de la Muzeul Țăranului.

130 de meșteri mari, cei mai pricepuți olari, fierari, cioplitori, lingurari, cojocari, cofetari, țesătoare, cusătorese, împletitoare, pielari, rudari, iconari… vin din toate zonele țării cu lucruri frumoase, pe care le-au meșterit peste an.

Puteți admira și cumpăra: jucării, nuielușe, măști, ii, podoabe, opinci, cergi, scoarțe, coșuri de nuiele, căuce, străchini, oale de sarmale, icoane, pristolnice, blide, marame, ibrice, mobilier pictat, carafe, chimire, curele, genți, alambicuri, blidare, copăițe, sărărițe, pipernițe, găvane, lingurare, linguri, fluiere, ocarine, împletituri din pănușe, oale, scăunașe, păretare, lăicere, ștergare, lăzi de zestre, catrințe, cămăși, fote, cahle, clopoței, zurgălăi, turtă dulce, cozonaci, mere, miere, plăcinte, cofeturi, țuică… și câte și mai câte.

Târg (o)rânduit de Muzeul Național al Țăranului Român.
De sâmbătă, 3 până luni, 5 decembrie 2016, de orele 10 de dimineață până la 6 seara. Intrarea se face prin strada Monetăriei.

Preț bilet: 4 lei, 2 lei (elevi, studenți, pensionari)

30 noiembrie 2016
IA Aidoma

Semne Cusute, în colaborare cu Muzeul Național al Țăranului Român, vă invită sâmbătă, 3 decembrie 2016, la ora 12, la vernisajul expoziției IA AIDOMA, care va avea loc la Sala Tancred Bănățeanu.

40 de cămăși romanești, ce se află păstrate peste granițe, în marile muzee ale lumii, au fost aduse „acasă” și în timpul prezent prin replici numite „aidoma”.

Este singurul fel în care aceste cămăși pot fi admirate de publicul interesat, dat fiind că originalele nu sunt expuse în expozițiile permanente, ci sunt păstrate în depozitele acestor muzee. Cele 33 de autoare care le-au readus la viață sunt membre ale comunității SEMNE CUSUTE în ACȚIUNE, grup constituit pe FaceBook în martie 2014, la inițiativa arh. Ioana Corduneanu, și care numără acum peste 15.500 de membri: prima și cea mai mare Șezătoare Virtuală.

În prima fază, cămășile au fost identificate în colecțiile: Metropolitan Museum, NEW YORK; Muzeul de Textile, CANADA; Muzeul Etnografic GENEVA; Muzeul de Textile LYON; Muzeul Horniman, UK; Muzeul de Etnografie, SANKT PETERSBURG – dar și în colecții private.

O mare provocare a fost reconstituirea modelelor după fotografii, unele dintre ele fiind alb-negru, din anii 1920. Apoi, pentru realizarea cămășilor, provocarea a fost rezolvarea ecuației ce ține compoziția în echilibru: adaptarea modelului în funcție de pânză și de fibre, găsirea pasului ideal de cusătură, ritmarea și încadrarea modelelor astfel încât să rezulte proporțiile corecte. Un alt efort a fost respectarea cromaticii și a materialelor folosite și în trecut: arnici, mătase, lâniță, fir de aur și argint, panglică fină de cupru suflată cu argint, fluturi de aur. Cămășile s-au lucrat cu puncte de cusătură vechi, folosite la noi înainte de apariția cruciulițelor și a stilului „artizanat”.

Expoziția își dorește să deschidă un orizont nou în ceea ce privește Arta Țărănească, demonstrând că, în 2016, broderia este un „hobby” cât se poate de românesc, de firesc și de urban. În cadrul expoziției va fi explicat procesul frumos și laborios prin care trece pânza pentru a deveni ie. Se vor prezenta tehnici de cusut declarate ieșite din uz acum 100 de ani, ce au fost recuperate și readuse în actualitate, în cadrul grupului de cusut.

Expoziția demonstrează că oamenii au nevoie de muzee: pentru a se inspira, pentru a se regăsi, pentru a învăța, pentru a se exprima, pentru a socializa.

Vă puteți minuna de asemănarea cămășilor, comparându-le cu pozele originalelor, până pe data de 17 decembrie.

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Tancred Bănățeanu de la Muzeul Național al Țăranului Român, până pe 17 decembrie 2016, în fiecare zi între orele 10 și 18. Intrarea este liberă.
IA AIDOMA
3 – 17 decembrie 2016, Sala Tancred Bănățeanu

24 noiembrie 2016
Raze de lumină în casă nouă

Nu haina face pe om, dar cu siguranţă atrage atenţia! După o perioadă lungă în care dealtadata.ro nu a suferit nici o modificare, a sosit timpul să îl îmbrăcăm în haine noi. Dealtadata.ro este acum mai flexibil, mai uşor de utilizat şi de navigat. (mai mult…)

23 august 2016
Bucurii de la copii

Era o zi friguroasa de primavara, prima zi din saptamana dinaintea Pastelui in care se zareau razele soarelui. Am ajuns devreme la gradinita Colt de Rai din Bucuresti, nestiind exact ce ne asteapta acolo. Stiam doar ca vom lucra cu cateva grupe de copii o farfurie cu motive romanesti. Nu facusem niciodata asta, insa participasem la ateliere de pictura pentru copii.

Stiam cam la ce sa ne asteptam, mai ales ca prichindeii erau mici: linii depasite, apa varsata pe farfurie, dungi trasate in locuri in care nu trebuie sa existe si la sfarsit, cateva lacrimi din partea celor care nu vor reusi sa realizeze desenul.

Tocmai pentru ca stiam cat de dificil este, am cautat sa le oferim copiilor un desen usor de realizat dar in acelasi timp spectaculos. Vroiam sa plece acasa cu o farfurie frumoasa de care sa fie mandri ori de cate ori o vor privi.

Am desenat rand pe rand farfurii cu brauri romanesti, cu cocosul de Horezu sau cu simboluri florale si ne-am dat seama ca sunt mult prea complicate pentru indemanarea unor copii de gradinita. In cele din urma am reinterpretat un motiv solar, desprins din frumoasa ceramica de Moldova, cu motive galben, verzi si maro.

Am ales soarele pentru ca ne-am gandit ca le putem povesti mai usor despre importanta simbolurilor din ceramica traditionala si despre modul in care oamenii erau convinsi ca le influenteaza viata.

Cu toate acestea in minte si in suflet am ajuns in gradinita unde am aflat ca vom lucra deodata cu toti copiii din gradinita, peste 140 de copii!

Sincer, am crezut ca nu vom putea lucra si ca nu vom reusi sa le oferim copiilor un moment frumos de care sa se bucure.

Dar surpriza noastra a fost mare. De la grupele mici la cele mari, toti copiii au reusit sa picteze farfuriile cu modelul creionat anterior. Chiar daca celor mici le-am indicat faptul sa picteze doar cu galben soarele, necrezand ca vor putea picta braul verde, ei s-au ambitionat si au reusit sa picteze cu atentie toate elementele.

Am avut o experienta deosebita in care ne-a uimit dragostea copiilor pentru frumos si curiozitatea lor pentru tot ceea ce fac. Intrebarile au curs din toate partile si le-am raspuns rand pe rand tuturor: de ce este verde in jurul soarelui? (este natura care inverzeste), de ce sunt fructele rosii? (pentru ca le-a incalzit soarele si s-au copt).

Am fost impresionati de copii, de atentia cu care erau obisnuiti sa lucreze si chiar de originalitatea lor. Am avut farfurii realizate impecabil, in care modelul era atent trasat si pictat, dar am avut si farfurii in care copiii au dat drumul imaginatiei si au creat flori bogate in loc de micile bobite rosii sau au reinterpretat soarele asa cum il vedeau si simteau: mare, stralucitor si puternic.

Nu a fi ajuns sa ne bucuram de o experienta atat de frumoasa daca nu ni s-ar fi povestit lucruri frumoase despre copiii de la gradinita de catre Ana Nicolescu. A fost cea care ne-a facut sa indraznim sa interactionam si sa lucram cu copii atat de mici si sa le transmitem cate ceva din frumusetea motivelor traditionale romanesti. Ii multumim pentru pasiunea pe care o arata fata de copii si pentru dorinta de a le oferi lucruri noi, interesante, care sa le dezvolte dragostea pentru frumos.

Am plecat incarcati de un sentiment de implinire si de bucuria ca am reusit sa ii atragem pe cei mici in lumea motivelor romanesti. A fost un prim pas, insa cu siguranta ca vor urma alte si alte actiuni prin care sa transmitem mai departe frumusetea traditiilor romanesti.

14 aprilie 2015
Pictura cu suflet

Titlul este cumva pleonastic, deoarece este evident pentru toata lumea ca pictura nu poate veni decat din interior si poarta cu ea o mare parte a sufletului artistului.

Dar vrem sa vorbim despre un alt tip de pictura, de cea care infrumuseteaza obiectele care ne inconjoara: rame de oglinzi, mobila, cani sau farfurii. Obiectele de care ne folosim zi de zi, in care ne privim, din care mancam, in care ne tinem lucrurile noastre dragi.

Ne-am obisnuit sa le consideram cumva obiecte de unica folosinta, sa le inlocuim mereu cu altele si altele noi, de cele mai multe ori atunci cand nu mai sunt la moda sau cand nu se asorteaza cu noile culori ale design-ului de interior.

Am uitat ce faceau bunicii si strabunicii nostri, cum investeau suflet si dragoste in fiecare obiect din casa. Poate de aceea casele aveau inainte suflet, le simteai ca sunt modelate dupa chipul si asemanarea oamenilor care locuiau acolo. Nu erau aranjate si re-aranjate periodic dupa un catalog de design interior.

Obiectele erau rar si atent alese. Farfuriile nu se cumparau in fiecare an si de aceea erau studiate pe indelete, de la targuri in care mesterii care cunoasteau mestesugul din mosi stramosi si veneau cu cele mai frumoase obiecte.

Nu exista ideea de set, exista doar obiectul in sine, 1-2-3-10, de cate aveau nevoie si de cate se indragosteau pe loc. Canile la fel, erau aduse in casa cand cele vechi se crapau si scapau apa.

Dar astfel fiecare cina, atunci cand se strangeau toti de pe la lucru, era un adevarat regal. Mancarea, putina si simpla, capata valente de dar sfant in farfuriile mandre impodobite cu simboluri stravechi. De pe ele ii priveau cocosul, simbol al luminii si al biruintei acesteia asupra intunericului, spirala, care le amintea ca suntem trecatori si vesnici in acelasi timp, pestii care vorbeau despre credinta si belsug.

Crucita ii apara de rele, rombul era magic, florile si soarele le aduceau armonie in viata. Se spune ca femeile alegeau farfuriile dupa ce isi doreau in casa: belsug, sanatate, fericire. Cunoasteau simbolurile si credeau cu adevarat ca puterea lor era reala.

De atunci s-au schimbat multe, iar „bietele” vase de ceramica au intrat in uitare. A venit insa un timp in care ne-am intors din nou privirea catre frumusetea si intelesurile tainice ale creatiilor populare. Puse atent in valoare, ne pot spune povesti mai vechi decat istoria si mai adanci ca viata.

25 februarie 2015
Obiceiuri de boboteaza

Boboteaza este una dintre marile sarbatori crestine si aminteste de momentul in care Hristos a fost botezat de Ioan Botezatorul in apa Iordanului. Este unul dintre momentele cu incarcatura cea mai puternica atat in planul credintei crestine, cat si in cel al credintelor populare. Ca in cazul multor altor sarbatori crestine, in spatiul romanesc credintele arhaice se modeleaza dupa cele crestine, se impletesc si dau nastere unui ansamblu de obiceiuri si traditii vii si puternice. Acestea sunt puse in practica an de an si aduc liniste, sanatate si prosperitate in casele celor care inca le mai tin.

Suita de obiceiuri incepe cu Ajunul Bobotezei cand regasim cateva credinte populare de o rara frumusete. Se spune ca in Ajunul Bobotezei (zi de mare post) se face o masa bogata ca de Craciun cu 12 feluri de mancare, de la grau pisat fiert amestecat cu miere, saramale de post, placine cu varza la bors de fasole sau mancare de ciuperci. Masa se punea in camera buna si nu avea nimeni voie sa se atinga de bucate pana la trecerea parintelui cu Iordanul (sfintirea casei de Boboteaza).

Boboteaza în Vinerea, jud.Hunedoara

Elementul interesant intervine in momentul in care aflam ca o parte din hrana aceasta se da animalelor pentru a fi protejate de boli si pentru a fi fertile. Se pune astfel semn de egalitate intre oameni si animale, un parteneriat pe care taranii nu l-au uitat nici un moment si care este esential pentru perpetuarea vietii satului.

Se credea ca noaptea de Ajun este un moment in care spiritele malefice isi fac de cap si se farmecele si alte practici ale magiei capata putere. De aceea cenusa din cuptor si sobe era stransa dimineata si se pastra pana primavara cand se arunca peste gradina de legume sau peste lanuri ca sa fie bogate, manoase si protejate de boli.

Se crede ca animalele vorbesc la miezul noptii si isi spun unde sunt ascunse comorile. Este si seara in care se practica un joc in care se incerca aflarea duratei vietii celor din casa. Se luau carbuni aprinsi din foc si al cui se stingea primul se spunea ca va muri mai repede.

Boboteaza

De Boboteaza se sfintea apa si fiecare om isi lua acasa agheasma cu care stropea grajdul, casa, animalele si turna cate putin in fantana sa protejeze de boli si foc intreaga gospodarie.

Tot acum se regasesc vechi obiceiuri de purificare si de alungare a spiritelor rele. De Boboteaza se sfinteste aerul cu focuri si fumegatii, cu ajutorul unor ruguri de frunze si crengi uscate stranse de tineri. Dupa ce focul se mai potolea tinerii sareau peste foc fiind convinsi ca vor fi feriti de foc si de pacate. Iar cenusa stransa din vatra focului era presarata in jurul casei ca sa o pazeasca de primejdii si traznete.

Exista bineinteles si obiceiul busuiocului. Fetele tinere isi pun busuioc sub perna si se spune ca isi vor visa in noaptea de Boboteaza alesul.

Boboteaza este un moment de rascruce in viata satului, este prima sarbatoare importanta a anului si anunta deja, prin practicile sale, pregatirea pentru un nou an agricol, cu momentele lui bine definite, impuse de ciclicitatea naturii.

6 ianuarie 2015