Din negura vremurilor de altădată se strecoară până în zilele noastre fragmentate și pline de tumult, credințe și obiceiuri pline de liniște și lumină.
Astăzi am oprit puțin timpul și ne-am lăsat învăluiți de datinile moșilor de iarnă, momentul în care ne amintim, firesc, de cei care au plecat de lângă noi. Moșii de iarnă își trag numele de la strămoși, de la cei care au plecat mai înaintea noastră. Este unul dintre acele momente în care datinile din popor ies la lumină, se împletesc cu obiceiurile creștine și refac urzeala legăturilor noastre cu lumea de dincolo.
Este fascinant să vezi cum se dă de pomană astăzi mâncare gătită fierbinte, pentru „că cei morți se hrănesc din aburii fierturii, ca să le ajungă pentru tot anul”. Femeile fac „colaci, colivă, ciorbă, tocană cu carne și cartofi, sarmale cu carne, fasole cu unsoare și slănină” și pun alături rachiu și vin, așa cum le place celor care sunt dincolo.
Credințe simple, deloc complicate, dar care relevă o apropiere profundă cu altă lume. Moșii noștri sunt aici, lângă noi și se bucură de bucatele pe care le dăm astăzi de pomană pentru sufletul lor.
Astăzi este una din zilele acelea în care simțim știm cu adevărat că există mai mult în jurul nostru. Interior și exterior.
