Etichetă: sezatoare

  • La sezatoare in postul Craciunului

    La sezatoare in postul Craciunului

    Cand afara s-a asternut neaua si munca campului si cea de prin curti s-a incheiat, incepe sezonul sezatorilor. Sau cel putin incepea in trecut cand femeile aveau mult de tors, de scarmanat lana sau de facut perne.

    Era momentul in care se primeneau toate cele de prin casa si se torcea lana si canepa. Si pentru ca era mult de lucru, „gazdoaia” chema femeile si fetele din sat seara la sezatoare ca sa poata face fata volumului mare de munca. Si veneau cu toate ca, desi era de lucru, era rost si de povesti multe, rasete si muzica.

    Sezatorile se faceau in timpul saptamanii si aveau loc la casa uneia sau mai multor femei care aveau mult de tors. Sau daca nici una nu avea foarte mult de tors, se adunau sa isi toarca fiecare canepa sau lana si sa stea la povesti.

    Sezatorile aveau ritualul lor: se stia dinainte cand si unde se merge la sezatoare si se pregateau nu numai fetele si femeile, ci si flacaii care stiau ca este rost de mancare, bautura si fete frumoase.

    Gazda „platea” munca femeilor cu mancare, bautura si cu voie buna. Isi deretica casa si punea lavite una langa cealalta pe care sa incapa toate femeile la tors. Si totul incepea seara…

    Dupa ce se lasa intunericul peste sat, femeile isi luau furca si mergeau catre locul de sezatoare, unde avea sa afle cat are de lucru. Cand se adunau toate femeile, atunci de-abia se vedea cat are fiecare de lucru.

    Si atunci incepea voia buna. Gazda le servea pe lucratoare cu un paharel de tuica fiarta sau de tuica indulcita cu miere si apoi dezbateau aprins ce s-a mai intamplat prin sat sau in satele vecine.

    In aceasta agora publica a satului erau judecate moral toate faptele si se aflau si cele mai ascunse informatii. Si dupa ce se ostoia focul noutatilor, se cantau doine si balade, se spuneau ghicitori, zicale si proverbe. Sezatorile au fost sute de ani un tezaur folcloric viu, prin care s-au transmis pana astazi cantece si balade vechi, care altfel s-ar fi pierdut undeva in negura vremurilor. Ele au mers

    Tot aici li se desluseau celor mai tinere intelesurile traditiilor populare si li se transmiteau norme de comportament in comunitate. Aici invatau nu numai sa toarca si sa coasa, ci primeau o intreaga educatie, de la modul de comportament la tot ce trebuia sa stie o femeie in gospodarie.

    Daca sezatoarea era aproape de Craciun sau de Anul Nou se repetau colindele si uraturile si se discuta despre pregatirea mesei de Craciun.

    Apoi gazda le servea cu ceva de mancare in cele mai frumoase blide pe cele venite la sezatoare si ca prin farmec, apareau si feciorii satului, care stiau dinainte unde e sezatoarea si cam cand inceteaza lucrul.

    Veneau cu muzica si cu voie buna si uneori se juca si se canta pana in zori. Fetele mai tinere invatau pasii de joc alaturi de flacai, iar cei mai in varsta isi aminteau si ei de tinerete, jucand horele stravechi.

     

    Sursa foto: Replica Hunedoara