Titlul este cumva pleonastic, deoarece este evident pentru toata lumea ca pictura nu poate veni decat din interior si poarta cu ea o mare parte a sufletului artistului.
Dar vrem sa vorbim despre un alt tip de pictura, de cea care infrumuseteaza obiectele care ne inconjoara: rame de oglinzi, mobila, cani sau farfurii. Obiectele de care ne folosim zi de zi, in care ne privim, din care mancam, in care ne tinem lucrurile noastre dragi.
Ne-am obisnuit sa le consideram cumva obiecte de unica folosinta, sa le inlocuim mereu cu altele si altele noi, de cele mai multe ori atunci cand nu mai sunt la moda sau cand nu se asorteaza cu noile culori ale design-ului de interior.
Am uitat ce faceau bunicii si strabunicii nostri, cum investeau suflet si dragoste in fiecare obiect din casa. Poate de aceea casele aveau inainte suflet, le simteai ca sunt modelate dupa chipul si asemanarea oamenilor care locuiau acolo. Nu erau aranjate si re-aranjate periodic dupa un catalog de design interior.
Obiectele erau rar si atent alese. Farfuriile nu se cumparau in fiecare an si de aceea erau studiate pe indelete, de la targuri in care mesterii care cunoasteau mestesugul din mosi stramosi si veneau cu cele mai frumoase obiecte.
Nu exista ideea de set, exista doar obiectul in sine, 1-2-3-10, de cate aveau nevoie si de cate se indragosteau pe loc. Canile la fel, erau aduse in casa cand cele vechi se crapau si scapau apa.
Dar astfel fiecare cina, atunci cand se strangeau toti de pe la lucru, era un adevarat regal. Mancarea, putina si simpla, capata valente de dar sfant in farfuriile mandre impodobite cu simboluri stravechi. De pe ele ii priveau cocosul, simbol al luminii si al biruintei acesteia asupra intunericului, spirala, care le amintea ca suntem trecatori si vesnici in acelasi timp, pestii care vorbeau despre credinta si belsug.
Crucita ii apara de rele, rombul era magic, florile si soarele le aduceau armonie in viata. Se spune ca femeile alegeau farfuriile dupa ce isi doreau in casa: belsug, sanatate, fericire. Cunoasteau simbolurile si credeau cu adevarat ca puterea lor era reala.
De atunci s-au schimbat multe, iar „bietele” vase de ceramica au intrat in uitare. A venit insa un timp in care ne-am intors din nou privirea catre frumusetea si intelesurile tainice ale creatiilor populare. Puse atent in valoare, ne pot spune povesti mai vechi decat istoria si mai adanci ca viata.
